Newsletter Cognosis luna mai (Nr. 21)

Federaţia Asociaţiilor Studenţiilor la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din România.

Hei, hei, cititori consecvenţi!

Iată că am ajuns şi la ultimul număr al Newsului( pe anul acesta). Asta nu înseamnă că poate nu o să vă facem o surpriză pe vară…cine ştie?

Şi pentru că acest număr este un număr special, pe lângă obişnuitele recomandări, vă aducem POVESTEA ONGS a oamenilor din News.

Aşa că, fără alte introduceri:

Vreţi să mai scăpaţi un pic de sesiune? Noi vă oferim:

Teatru

Carte

Film

Glosar

Şi pentru că ştim deja că v-aţi obişnuit cu stilul lor de a scrie, vi-i prezint cu mândrie pe oamenii din Newsletter şi poveştile lor:

ANITA

ANA 

GABI

MIRCEA

EUGEN

RADU

 

Şi încă ceva: dacă vreţi ca povestea voastră ONGS să fie cunoscută, lăsaţi-ne un comentariu şi vom avea grijă ca povestea vostră să ajungă unde trebuie!

Newsletter Cognosis luna martie (Nr. 19)

Federaţia Asociaţiilor Studenţiilor la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din România.

Ce caracterizează mai bine primăvara decât schimbarea? Newsletterul vine o dată cu luna martie într-o formulă nouă.

Am descoperit soluţia pentru petrecerea ideală a timpului!( alta decât învăţatul:)) )

Recomandare carte luna martie

Recomandare film luna martie

Recomandare teatru luna martie

Şi dacă tot am rămas în zona artei

 Art terapia

Speranţă şi Recunoştinţă

“Pronumele personal”

Leacuri pentru cursuri mai puţin interactive:

Fericirea- mecanisme neuronale

Glosar III

Dependenţa socială

Complexare prin compensare

Terapie neconvenţională prin râs:

Student la Tipologie

Femei VS Bărbaţi

Laboratoare de cercetare…nonformale

Ce se întâmplă prin centrele Cognosis?

Iaşi

Timişoara

Bucureşti

Cluj

Să nu uităm să fim solidari cu UMF!( Universitatea de Medicină Şi Farmacie din Tîrgu Mureş)

NEWSLETTER COGNOSIS LUNA APRILIE (NR. 20)

  Element esențial în viața fiecăruia dintre noi, comunicarea poate lua mai multe forme și poate trece prin diferite stadii. Acest număr al Newsletter Cognosis este dedicat pentru explicarea acestui ambiguu proces.

Vă aducem articole

- care vă oferă o posibilități de rezolvarea a problemelor de comunicare, prin managementul conflictului

- care să vă aducă lămuriri cu privire la comunicarea între profesori și studenți

- în care veți afla perspectiva lui Yalom despre dialogul terapeutic

- despre telepatie: formă de comunicare vs. ficțiune

- în care veți afla cum stă treaba la psihologia comunicării la bărbați

-  prin care să vă aduceți aminte despre comunicarea în perioada Paștelui 

Pentru a compensa unele cursuri mai puțin interactive, puteți răsfoi a patra parte a Glosarului de fobii și boli neuropsihologice

Iar pentru a vă satisface setea de lectură puteți citi:

- recomandări de cărți

- recomandări de film

- recomandări de teatru

- cum se explică ”Pronumele posesiv” 

- ce se întâmplă când bucătăria întâlnește personalitatea 

Lectură plăcută!

Poveşti cu ASPSE

Povestea mea în ASPSE a-nceput într-un mod tipic mie, adică, eh, of, complicat. Era prin facultate un pletos cu păr de zână, Dumnezeu, sau creatură onirică, care striga-n împărăție că ASPSE recrutează. Țin minte că mi-a povestit de teambuilding și-mi aduc aminte că-n capul meu mai puțin pletos se isca ideea de drumeții pe munte (dar nici vooorbă de-așa ceva). Mi-am completat cu-ncruntătura frunții formularul de înscriere și-am așteptat. Am primit și răspuns c-am fost acceptată și-o să fiu chemată la interviu.

Apoi, s-a produs ceva straniu: toată lumea mișuna pe la interviuri, inclusiv colege de-ale mele, numai eu nu. Am așteptat ce-am așteptat, după care i-am trimis un mail tipei care-mi trimisese confirmarea,  în care i-am povestit situația și i-am mai dat o dată numărul meu de telefon. În scurt timp, m-a sunat să-mi spună că interviurile se terminaseră deja, că ei m-au sunat și n-am răspuns, doar că numărul de telefon din baza lor de date era greșit. Șiii până la urmă, m-au chemat la interviu într-o vineri. Era doar tipa cu pricina, Laura. Îmi aduc aminte că între noi s-a produs chimie, ne trezeam că vorbim pe lângă întrebările din grila de interviu, fiind amândouă interesate de teatru. În seara respectivă, m-a sunat c-am fost acceptată și să vin a doua zi la Assessment. Ehhh, treaba e c-am intrat în ASPSE.

Când mă gândesc la cei doi ani, îmi place să analizez dinamica. Anul trecut, Laura mi-a devenit prietenă aparte și eram destul de exclusivistă, în sensul că mișunam numai în jurul oamenilor apropiați. Făceam teatru două zile pe săptămână, patru ore pe zi, alături de ea și alți câțiva din facultate. Mă preocupam numai de ceea ce valorizam și nu mă apropiam de orice mi se părea anost. Mi se părea inutilă boala corporatistă a ASPSE-ului. Mă simțeam ca o boemă printre formalități. Am fost într-un singur proiect intern, nereușit și dintr-o întâmplare spontană, am întrebat-o pe Irina dacă mai are loc la Newsletter și-așa am ajuns să scriu. Mi-a plăcut așa de mult c-am mai rămas un an, hihi, numai că mi-am mai pierdut din entuziasmul de-nceput și m-am focusat mai mult pe scris. Tot în primul an, am fost în echipa de organizare AG Cognosis și atunci am luat microbul. Mi-a plăcut teribiiiil, mi-a dat o energie fantastică.

Și-am ajuns la cel de-al doilea an. Laura mi-a plecat în alt oraș, să urmeze facultatea de teatru.Oamenii mei dragi au ieșit din asociație. Eeeiii, și-aici a-nceput altă nebunie. M-am deschis. M-am implicat tot mai mult. Am strâns și alți oameni faini în buzunarul cu drag. Experiența din On Therapy mi-e de departe cea mai apropiată. Îmi place să scriu în Newsletter de numa’ numa’. Echipa SDI/SDV mi-e tare dragă și-mi țiuie urechile de implicare. Și mai nou, de când mi-s CDO local, am văzut că ce mi se părea inutil și plicticos anul trecut, poate să-mi placă și să fac să-mi fie propriu. Ce e foarte important, am văzut, prin tot ce am făcut, că felul meu creativ și mai atipic se poate plia și pe astfel de  experiențe. Funcționează!

Sunt tare nostalgică având în vedere că-i ultimul număr de Newsletter din anul ăsta universitar. Cred c-am să rămân în echipă până ce-l văd tipărit. Sau până la adânci bătrâneți. Hihi. Drag mi-e tot.

 

Gabi Constantinescu

Recomandare teatru luna mai

Semnată de Ana Maria Bamberger și regizată de Alice Barb, piesa “Noimebrie” propune o intrigă de roman polițist și o are ca protagonistă pe inegalabila Olga Tudorache, în rolul unei actrițe aflate în amurgul vieții, Marga. Decorul preponderent alb și sunetele de pe fundal, amintind de pescăruși și valurile mării induc spectatorului o stare de calm și echilibru emoțional. Micile detalii, precum fumul de țigară, lumânările aprinse și un ceas vechi permanentizează, parcă, spațiul. Cu urme ușoare și aproape insesizabile de autobiografie, țesute pe fondul rolului matern, Magda organizează o ultimă întâlnire cu fiica sa, Maria (Cecilia Barbora) și cu Ștefan, marea sa dragoste (George Moțoi).

Întâlnirea dintre mamă și fiică, având un fundal de puternică tensiune și lucruri nespuse, rămâne distantă, iar din discuția lor desprindem ideea că Maria nu îi poate ierta mamei sale un gest necugetat, în viziunea ei, care s-a întâmplat cu 5 ani în urmă, când, Magda, sub ochii fiicei sale, l-a sărutat pe bărbatul pe care aceasta îl iubea. Lucrurile se complică atunci când în scenă apare cel de-al treilea personaj, iar lucrurile evoluează în sensul unei clarificări absolut necesare pentru fiecare dintre ei și, desigur, esențiale, în ideea dizolvării tensiunii care a făcut imposibilă menținerea oricărei legături.

Piesa surprinde prin finalul șocant, cu atât mai șocant cu cât este precedat de un mic detaliu scenic pe care, dacă nu îl observi, rămâi uimit, ușor șocat, dar cu sentimentul că l-ai înțeles. Olga Tudorache strălucește prin simplitatea, talentul, arta cu care conturează magistral fiecare clipă a personajului său. Pe mine mă emoționează întotdeauna momentul aplauzelor, când rămâne dreaptă, bătrână, de o modestie rară, în fața publicului său și mulțumește, atât de simplu, ușor obosit, de parcă fericirea ei e mai mare, fiindcă joacă, decât a noastră, că o urmărim. Pentru mine, de fapt, e o onoare.

 

Gabi Constantinescu

Povestea mea ONGS

de Studentu’ turmentat

Așa cum probabil s-a întâmplat și multora dintre voi, dragi cititori, povestea mea ONGS a început cam așa : „Frate, trebuie să vii în asociație. E hardcore. Party-uri, gagici, iar party-uri…și desigur, te dezvolți pe tine. E meserie”

Tot ce începe cu  party-uri și se termină cu dezvoltare personală sună bine bine…asociație uite-mă că VIIIN?!?!?! Într-adevăr, party-uri, gagici, dar era și atmosfera aia de birou, de ceva serios…cadru profesional, aș zice.

Plus, acolo se investește în oameni, frate. Pe lângă traininguri, formare, conferințe și alte workshopuri, am o grămadă de avantaje ca membru al asociației. Să nu cumva să uităm de un aspect…toți prietenii pe care mi i-am făcut și pe care-i voi mai face acolo, vor rămâne legături foarte bune și, de ce nu, utile la un moment dat.

E ca și cum visul unui liceean proaspăt intrat la facultate s-ar rezuma la un singur cuvânt…mă rog, două: asociație studențească.

Super awesome mega hardcore!!! Fii atent/ă, e ca și cum împarți același „job” cu colegul tău de facultate, poate chiar prietenul tău…și într-un caz exagerat, să fiți și vecini. Cum ar fi?. E ca și colegul tău de birou (da,da…ăla care-ți turna vodkă pe gât azi-noaptE……………….).

 

Concluzionând, aș vrea să le mulțumesc celor mai-sus menționați, pentru experiența pe care mi-o oferă, și pentru că-mi arată ce înseamnă viața de student, cu toate părțile ei, bune și rele.

 

 

 

Cu drag,

Radu Constantinescu

ASPSE

Început în ONG

Fiind boboc, necunoscut cutreieram, iar tot ce de psihologie ținea, preferatul meu era.

În ziua de 17 octombrie 2011 fost prima mea interacțiune cu un ONG. Fiind din vestul țării, universitatea pe care am ales-o, pentru calitate și distanță, este cea de Vest Timișoara.

La festivitatea de început de an universitar s-au prezentat mai multe ONGuri, însă cel care mi-a atras cel mai mult atenția a fost Asociația Stundeților la Psihologie din Timișoara (ASPTm). Motivul fiind unul clar și precis: PSIHOLOGIA.

Mi-am început povestea într-o tentativă de stres, datorită recurtărilor, care se anunțau stricte și severe, dar pe care – cu ajutorul lui Dumnezeu și neputința dușmanilor – le-am depășit.

Fiind primul ONG din care fac parte, nu știam exact care-mi sunt treburile prin el, motiv pentru care la început eram mai dezorientat, iar tot ce ținea de proiect, coordonator sau alte apelative de genul referitoare la persoana mea, îmi trezeau un stol în stomac. Dorința de a mă dezvolta, respectiv autodepăși m-a determinat să mă implic în mai multe proiecte și chiar să implementez o idee de proiect.

Primul proiect la care m-am înscris, ca și coordonator a fost Psyvillage, fiind și proiectul pe care l-am propus, care are rolul de a promova psihologia în mediul rural și de a schimba viziunea celor din sate despre psihologie.

Următorul proiect la care am hotărât să mă alătur este Trainings and Workshops, urmat de Mobilități. De asemenea, am decis să fac parte din Departamentul de Cercetare (DC) al asociației. Ulterior am aflat de proiectul Infostud, care pe atunci își căuta coordonator local, iar când am descoperit menirea proiectului am decis să fiu eu coordonatorul local al acestuia, candidând pentru această funcţie.

În același timp cu Psyvillageul s-a născut și Psi-shorts, a căruia activitate consta în derularea de scurt metraje și spoturi publicitare. Însă datorită faptului că nu dădeam același randament pe care – îmi place să cred – că-l dețineam prin munca mea în celelalte proiecte a căror membru eram, am decis să mă retrag din proiect.

Ultimul proiect la care am decis să devin membru a fost iubitul nostru Newsletter, care este cauzatorul interacțiunii noastre transmițător (redactor) – receptor (cititor). În unul dintre primele AGuri ASPTm (adunări generale ale asociației), am aflat de existența unei reviste electronice a Federației Asociațiilor Studenților la Psihologie și Științele Educației din România Cognosis, unde pot să-mi manifest setea de creație prin statutul de membru al echipei. Datorită pasiunii mele pentru creație literară și redactare de articole, am decis să-mi continui activitatea și în timpul studenției într-o acțiune de genul; în perioada liceului fiind membru cenaclului „Mihai Novac” în revista căruia publicam articole literare.

O mare parte din timpul acestui an universitar l-am dedicat acestor proiecte, dar și altor activități ale asociației, respectiv federației. În momentul actual, am finalizat marea majoritate a proiectelor a căror membru am fost, cu excepția Newsletterului, în cadrul căruia activitatea mea se va finaliza prin finisarea acestui articol, bineînțeles în acest an universitar.

O dată cu sfârșitul articolului, sfârșește și activitatea mea din anul acesta în News, motiv pentru care simt nevoia de a amâna câta momentul finalizării. Povestea mea în ONG cu siguranță nu se va termina aici, pentru că mi-a oferit ocazia de a cunoaște oameni minunați alătur de care am lucrat mai mult decât minunat și de care nu vreau să mă despart prea curând, însă situația temporală și structura universitară ne determină să ne oprim aici, cel puțin momentan.

De asemenea, vreau să vă spun că toate aceste numere la care am contribuit se datorează în mare măsură Dianei Dalimon, coordonatoarea proiectului Newsletter, care merită toată aprecierea noastră pentru nemăsurata creativitate și incredibilele aptitudini manageriale de care a dat dovadă prin coordonarea proiectului și a echipei – mulțam Camelia!

Știu că o să ne duceți dorul, dar stați liniștiți că octombrie ne va găsi ingenioși și plini de dorință într-ale scrisului, de care ne vom folosi pentru a vă mângâia sufletul, bucura auzul, curăța olfactivul și dezvolta reprezentarea cognitiv-individuală.

Munca în aceste proiecte a fost recompensată cu distracția locală, cu îmbinarea stilurilor zonale, prin socializarea și interrelaționarea membrilor Cognosis, pentru o distracție mereu nouă, iar finalul fiecărei activități trezind în noi o satisfacție socială și profesională – acestea fiind rădăcinile succesului (de toate formele) ce ne paște.

 

Eugen Buica

Experiența mea în ASPSE

Experiența mea în ASPSE a început în toamna când am devenit  boboc  al Facultății de Psihologie și Științele Educației. Am completat înscrierea pentru  a deveni membru în ultima zi de înscrieri, sperând că poate, mă vor lua în calcul chiar dacă sunt o întârziată. Și da, m-au luat în calcul, astfel ajungând în departamentul de PR. ASPSE este prima mea experiență cu un ONG, deși am mai fost voluntar la multe evenimente și multe momente din orașul meu.

Ajungând în departamentul care m-a încântat cel mai tare mi-am dat seama că atmosfera aceea este cea mai potrivită pentru sufletul meu și competitivă din fire, am încercat să mă automotivez pentru a fi cea mai tare. Râvneam la premiul ,,Voluntarul lunii” din cadrul departamentului de parcă mielul PR ar fi fost cel mai minunat cadou primit vreodată. Dupa ce l-am primit, mi-am dat seama că mielul de fapt, reprezintă recunoștința pentru munca pe care ai depus-o în acea lună și pentru dedicarea cu care ai lucrat cot la cot cu colegii tăi și coordonatorul. M-am simțit extraordinar!

Treptat, treptat, am început să mă avânt în proiecte într-o perioadă în care viața mea nu era deloc minunată și au fost persoane din asociație care au fost alături de mine și care în fiecare zi în care veneam la facultate cu lacrimile pe obraji, mă luau în brațe și îmi spuneau că totul va fi bine.Au fost persoane foarte puține, dar valoroase. Mulțumesc! Astfel, pot spune că asociația mi-a dăruit pe lângă experiență în multe lucruri, și prieteni valoroși.

Implicarea în două proiecte, ca proaspăt membru, pentru mine a fost în primul rând foarte stresant deoarce nu eram obișnuită cu atâtea ședințe, dar și foarte constructiv, am realizat că trebuie să ai anumite calități ca să poți face față și trebuie să te implici din tot sufletul ca să iasă ceva unic și frumos.

În ciuda faptului că unul dintre proiecte nu a mai avut loc,ceea ce m-a dărâmat foarte tare, m-am dedicat celuilalt în cadrul căruia am învățat o grămadă de lucruri interesante și am vizitat un penitenciar(care mi-a arătat lumea din altă perspectivă, una TOTAL schimbată).

Experiența implicării într-un ONG cum este ASPSE-ul meu drag, deși este o experiență de voluntariat, eu o consider o slujbă cu normă întreagă, în care trebuie să fii 100% activ și în care trebuie să te automotivezi , fără a aștepta ca ceilalți să-ți dea motive să rămâi. Cred că este cel mai important să-ți placă ceea ce faci, să simți că ești înțeles și sa ai cu cine să-ți împarți gândurile.

Pentru mine, oamenii într-o asociație se împart în cei cărora le păsa de bunul mers al acesteia și care se dedică fără limite, cei care te ignoră dar știu că exiști și uneori au nevoie de tine, cei care sunt trup și suflet cu tine și luptă pentru aceleași cauze, cei care te iubesc și te susțin chiar dacă nu te cunosc de secole și cei care până la urmă sunt într-o asociație doar ca să fie.

Deși sunt momente când nimeni din cei apropiați mie nu mă înțelege de ce mă implic atât într-o ,,meserie” care uneori mă și dezamăgește, eu le spun că să fac parte dintr-un colectiv care face aceleași lucruri care îmi plac și mie și care mă învață în fiecare zi ceva nou este un privilegiu pe care nu mulți îl înțeleg și este de prisos să explic sentimentele care mă încearcă de fiecare data când particip la o ședință, la o Adunare Generală sau la un proiect. Sunt emoții pe care uneori nici eu nu mi le explic și nici nu voi încerca vreodată, vreau doar să reușesc să fac ceva pentru ASPSE și ASPSE să mă iubească pentru ceea ce sunt, nu ceea ce vrea să fiu.

Anita-Valentina PR

 

 

De la mic la MARE cu ASPSE

ONGS-ul pentru mine era doar un acronim. Acum a devenit o parte din mine, un mod de viață, o prioritate. Cum? Prin ASPSE.

Nu prea pot exprima în cuvinte ce s-a întâmplat cu mine în ASPSE, pot doar să vă povestesc de unde am plecat și unde am ajuns.

Sfârșitul liceului a fost un nou început, care m-a pus în fața unor provocări necunoscute, eram foarte dezorintat și confuz (mai ceva ca Bela..)

Îmi aduc aminte prima zi de facultate (mi se pare că a trecut o eternitate, au trecut un pic peste 7 luni), când, am zărit un grup de 4 persoane foarte vesele și apropiate, inspirau încredere, inteligență și performanță și promovau sesiunea de recrutări. M-au uimit, am aflat ca sunt din ASPSE (mai exact Irina Iancu, Cosmin Ionescu, Diana Dalimon, Simona Cherciu), atunci am știut că trebuie să fiu de-al lor. Am aplicat, am fost la interviu, dar până să aflu rezultatele am mai discutat cu Președinta (Irina), când am făcut o gafă legendară și cu Vicepreședintele (Cosmin), când am avut primul impuls cu privire la drumul pe care vreau să-l urmez. Apoi primul party de student mi-a deschis și mai mult ochii, am văzut ce înseamnă să fii student și am mai cunoscut alți aspse-iști, care m-au primit cu căldură chiar dacă nu eram încă membru.

După ce am fost acceptat a urmat o perioada foarte dificilă, în care am sorbit ca un burete toate informațiile care-mi ajungeau la urechi, prin ședințe, mail-uri, AG-uri. Totul a căpătat sens după teambuilding când am înțeles ce înseamnă să iubești ceea ce faci și pe cei cu care faci. Am învățat atunci să relaționez, am învățat că pot. (pentru mai multe detalii citiți articolul din luna decembrie). Ajunsesem să vorbesc cu toți membrii ca cu vechi prieteni, magia ASPSE-ului mi-a arătat cum, deoarece toată lumea mi-a spus că am potențial, ei credeau în mine. Pe măsură ce stăteam mai mult cu ei, mă simțeam din ce în ce mai securizat. Apoi a mai apărut cineva, Sânziana, ea mi-a fost Buddy, acel stâlp care să te sprijine, acea umbrelă care te ferește de ploi, acel umăr care te liniștește, acea cheie care mi-a deschis ușa spre viitor. Într-un cadru informal m-a îndrumat ”ai putea să iei Vicele” (a fost acel imbold, acea confirmare a impulsului meu), de atunci energia mea s-a canalizat pe asta, deși o vedeam aproape imposibil.

Eram membru al departamentului HR, echipa de motivare, evenimente și alumni, când la un AG ne-am ales proiectele pe care am vrea să le organizăm. Fără să stau pe gânduri am ales On Therapy, coordonat de Andra Dediu, al cărui impact a meritat toate ședințele, toate nopțiile scurte, toate drumurile, deoarece m-a învățat ce înseamnă psihoterapia, ce vreau să fac mai departe, cum faci un proiect, cum trebuie să te raportezi la oamenii din echipă, ce este o responsabilitate asumată, ce înseamnă prietenia la muncă (colegii de echipă devenindu-mi foarte buni prieteni)

Auzeam vorbindu-se de Cognosis, știam ce este, dar nu știam cum este. Printr-o fericită întâmplare coordonatoarea de la Newsletter Cognosis (Diana) m-a întrebat dacă nu mi-ar plăcea să scriu, eu eram mult prea nou ca să înțeleg ceva, dar am zis de ce nu. Așa am ajuns aici, să vă scriu vouă. Am văzut oameni care au interese comune și mă bucur să văd că lunar sunt multe persoane care ne citesc.

Văzând că pot, m-am decis să nu mă opresc aici, am primit pe grup call-ul pentru echipa de organizare a Congresului Național al Studenților la Psihologie, prin Cognosis, astfel că așa am intrat în echipă. Alți oameni, altă atmosferă, ceea ce m-a entuziamat foarte tare, văd în acest proiect un ”boom” al psihologilor, de asemenea am cunoscut persoane inteligente, creative, amuzante și profesioniste, cu care încă mai muncesc să ridicăm CNSP-ul. Cunoscând Cognosis-ul (virtual), am zis că nu trebuie să pierd SDI Cognosis (Școala de Iarnă de la Timișoara) de unde m-am întors cu prieteni foarte buni și cunoștințe uimitoare.

Prin ASPSE am cunoscut și ANOSR-ul pe care-l vedeam, și-l văd și acum, ca un polițist mare și puternic care ne apără mereu drepturile și obligațiile. Mi-a părut deosebit de bine să văd că unora chiar le pasă.

Pentru că ne simțim bine împreună petrecem mult timp împreună, chiar și sărbătorile, asta a făcut să ne apropiem foarte mult, m-a apropiat exact de acele 4 persoane pe care le văzusem în prima zi de facultate, iar ca bonus am mai găsit ca ei mai mulți. Cel mai plăcut moment a fost când Vicepreședintele m-a încurajat să candidez pentru această funcție la viitoarele alegeri.

Până atunci am avut marea șansă de a putea candida pentru funcția de Secretar General și cu mari emoții am câștigat alegerile, iar cu sprijinul AG-ului și CD-ului am reușit să readuc funcția la viață, în ciuda aparentei monotonii. Astfel am intrat și mai intens în viața de aspse-ist, faptul că mă simțeam o parte a acestui motor m-a făcut să-mi doresc și mai mult să ajut înapoi ASPSE-ul.

Mi-am demonstrate că pot, iar cea mai mare realizare a mea ca membru ONGS este că am fost ales Vicepreședinte, pentru că îmi doresc să duc mai departe ce am învățat, să-i ajut și să-i încurajez pe ceilalți, să dau ce am primit și eu, suport, încredere, prientenie, totul în mai puțin de un an, de la niște oameni excepționali care muncesc enorm de mult pentru dezvoltarea lor personală și profesională, oameni care acum îmi servesc drept modele în viață. Dacă vrei să fii și tu un model, rețeta este simplă… alege să te dezvolți și dezvoltă-te prin ceilalți. Tot timpul vom avea de învățat, iar mediul ONGS îți dă voie să faci unele încercări, unele erori, pentru că lângă tine vor fi persoane dispuse să te ajute și să te învețe.

 

Mircea Radu

Glosar V

Catalepsia se caracterizează printr-o deosebită rigiditate musculară. Este asociată cu sindroame organice, infecțioase sau neurologice (patologice cerebeloasă). Se observă deseori în psihiatrie: schizofrenie, interie de conversie sau catalepsia indusă prin hipnoză.

Catatonia este un comportament motor care nu răspunde adaptat stimulărilor, fiind adesea însoțit de impulsuri și stereotipii gestuale, dar și catalepsie. Are două forme: melancolice (periodice) și schizofrenice (se transformă brusc în agistație și violență impulsivă).

Călătoria psihologică este un simptom inaugural sau evolutiv care presupune o ”deplasare” fără scop, alături de stări anxioase și nevrotice sau psihotice, maniacale, melancolice (cu risc de finalizare suicidară). Este întâlnită în psihozele delirante (indiferent de subiectul acesteia), dar și in cazul schizofreniilor (par a fi de neînțeles).

Claustrofobia ~  teama de a se afla izolat într-un spațiu închis. Frica provine din impresia că nu vor putea accesa ieșirile la nevoie. Are cauze interne (impresia de sufocare, anxietate) sau exterioare (care ar motiva necesitatea de a părăsi o încăpere). Comportamentele asociate: evitarea lifturilor, a mijloacelor de transport în comun, lăsarea ușilor deschise (sau descuiate).

Claustromania apare atunci când un subiect își impune o claustrea prelungită sau repetitivă, de cele mai multe ori fiind o reacție antisocială, asociată cu tendința de izolare. Poate fi însoțită de clinofilie.

Cleptomania este un impuls obsendant de a fura, în absența necesității socio-economice sau dorinței conștiente. Determină un conflict interior. În viziunea psihanaliștilor, obiectul sustras este investit simbolic-erotic (astfel se realizează o recuperare).

Clinofilia apare ca un comportament de retragere din mediul social, de dezinteres față de viața cotidiană. Însoțește adesea replierea autistă a schizofrenicului, teama de a înfrunta dificultățiile și de a lua decizii a psihastenicului, frica de a contacta boli a ipohondrului (sau a nevrozatului anxios și nosofobic).

Cocainomania este toxicomania cu cocaină administrată prin prizare nazală, care dă naștere unei puternice dependențe psihologice. Printre consecințele clinice ale consumului se numără: toxicitatea cardiovasculară (accelerarea ritmului cardiac, hipertensiune), complicații psihice (stări de euforie, hipervigilență, agitații psihomotorii intense, idei delirante).

Conduita ordalică este acel comportament de asumare a riscului care reproduce modelul ordalic (tip antic de putere judiciară de care forțele supranaturale erau responsabile). Un subiect controversat, întâlnit des la toxicomani. Este văzută ca o asumare a riscului, prin tendințe de moarte pentru transcendență.

Coprofilia reprezintă un interes anormal pentru materiile fecale, legat de o erotizare exagerată a zonei. Coprofagia este ingestia de excremente, întâlnită în stările profund regresive ale schizofreniei și demențelor. Coprolalie este tendința de a folosi un limbaj deosebit de vulgar apărută fie în cazul blocării în faza anală, fie atunci când adolescenții doresc recunoaștere.

Crepusculară, starea ~ alterare a activității psihice, care se manifestă prin comportamente automate, necontrolante conștient, prin apariția imaginarului în percepția realității și un grad de confuzie psihică, urmată în general de o amnezie lacunară. Apare în cazul epilesiei, a isteriei sau în evoluția confuziei mentale

Cverulența este tendința patologică de a reclama reparația de pagube, de nedreptăți care par imaginare, poate fi confundată cu delirul de revendicare.

Mircea Radu

În dulcele stil ONGS-ist

 

“Nu am chef azi de şedinţă, nu am chef azi să fiu serioasă, nu am chef azi să îmi iau responsabilităţi.”

Poate nu o singură dată mi-am zis asta dimineaţa, cu gândul la ziua ce mă aştepta şi urma să fie una plină!  Dar întotdeauna au apărut ei, oamenii cu care interacţionez, cei alături de care am învăţat sau am greşit, am născut sclipiri de idei şi râsete, aberaţii şi lucruri seriose. Să aparţin unui ONGS m-a făcut să simt că aparţin unei lumi secrete. Nu pentru că nimeni nu ştie ce este în interior, ci pentru că de acolo lucrurile se văd altfel, lucrurile prind alt contur.

Poate nu o singură dată aş fi vrut să renunţ la ceea ce ne place să numim voluntariat, dar cu siguranţă, motivele pentru care să merite puţina muncă au fost mai multe decât cele pentru care să renunţ. Ideea de a sta alături de oameni pe care nu îi cunoşteam deloc, recunosc, m-a speriat puţin la început. Dar care ar mai fi fost farmecul, în caz contrar?  Să privesc pe sub sprâncene atunci când cineva nu are dreptate sau să zâmbesc mândră atunci când cineva îmi apreciază rezultatele, să sprijin un candidat sau să regret că nu pot vota mai mulţi…

Când am descoperit că există acest newsletter şi că aş putea face parte din el, am decis pe moment că îmi doresc să fac asta. Nu ştiam ce presupune, dar frumoasă mi-a fost surpriza. Alegere de teme pentru articole, respectare de deadline-uri, încercări de a fi originală şi bineînţeles oameni simpatici şi unici.  Lunile pe care le-am petrecut alături de ASPSE mi-au dat acel avânt de care aveam nevoie, boboc la facultate fiind. Poate avântul a fost câteodată sub formă de şut (atunci când morcovul sesiunii era instalat), dar fiecare şut a fost un pas uriaş spre ceea ce sunt azi: nu foarte mult, dar mai mult decât aş fi fost fără această experienţă superbă. Pe plan profesional nu aş putea în câteva rânduri şi nici nu este cazul să explic cât de multe am avut de câştigat. Însă pe plan personal, simt o dezvoltare -nu aş vrea să o numesc schimbare, schimbările apar în fiecare zi, este natural- o altă latură de a mea a fost descoperită şi explorată.

Pentru că voluntariatul studenţesc există, pentru că am cunoscut oameni deştepţi şi open-minded, pentru că am învăţat de la fiecare câte cel puţin un lucru frumos, pentru că am avut şansă să mă exprim şi să fiu ascultată, pentru că am câştigat prieteni preţioşi şi sprijin necondiţionat, pentru că am rămas cu amintiri pe care să le pot povesti nepoţilor şi cel mai important lucru, pentru că îmi plac toate acestea şi pentru că nu se termină aici şi acum: MULŢUMESC!

 

Ana Cambei

 

Recomandare carte luna mai

Psihanaliză și psihoterapii

Daniel Wildlocher, Alain Braconnier

Editura Trei (2006)

Această carte ar trebui citită de toată lumea interesată de domeniul psihologiei, pentru că cei mai mulți dintre noi se oprește la Freud, la metodele și concepțiile lui. Ca atare autorii prezintă foarte structurat și pragmatic toată paleta de aplicabilitate a psihanalizei. Începând cu fundamentarea teoretică în care atinge teme precum: metode și tehnici specifice, diferențe între psihanaliza și alte abordări, ajung să vorbească despre diverse tipuri de psihoterapie care se bazează pe acestea: pshoterapia psihanalitică de scurtă durată, psihodrama psihanalitică individuală, psihoterapia de relaxare sau psihoterapia familială. Pentru a ajuta omul să-și formeze o imagine cât mai realistă, autorii prezintă și probleme ce pot apărea în decursul unui caz. Cea de-a doua parte a cărții tratează fiecare stadiu de dezvoltare în parte și evidențiază implicațiile psihanalizei în criza adolescenței spre exemplu, ca mai apoi să surprindă psihanaliza în diverse boli psihice (toxicomanie, nevroze, tulburări de personalitate sau sexuale, psihoze, tulburări psihomotorii)

 

Bărbatul de astăzi explicat femeilor

Gerard Leleu

Editura Trei (2011)

Răsfoind această carte mi-am dat seama cat de important este să te cunoști pe tine, să-ți recunoști limitele, obiectivele și capacităților. Dacă titlul trimite cu gândul la o carte pentru femei, în care bărbatului îi sunt aduse acuzații, conținutul are scopul de a face femeile să înțeleagă ce se întâmplă în mintea și corpului bărbtului. Într-adevăr accentul cade pe părțile sexuale ale vieții de relație (dar nu sunt neglijate aspectele emoționale), doarece sunt tocmai acele răspunsuri pe care multe femei le caută, cu scopul de a reuși să-și îmbunătățească viața de cuplu. În opinia mea este o carte care merită citită de ambele genuri, pentru că poate oferi acea perspectivă obiectivă despre problemele sentimentale și sexuale, astfel se mai restructurează relația.

 

AsTăzi – o nouă introducere în Analiza Tranzacțională

Ian Stewart, Vann Joines

Analiza Tranzacțională este o abordare ce se află într-o perioada de dezvoltare. Presupune că fiecare personalitate este structurată în Părinte, Adult și Copil, iar fiecare dintre aceste stări comunică într-un stil propriu. Un principiu promovat de AT este scenariul de viață, care are o structură complexă, cu influențe ereditare, dar cu mari posibilități de redecizie și redevenire. Cum puteți să identificați jocurile psihologice? Cum poți pune în practică toate aspectele teoretice? Sunt doar câteva din întrebările la care veți găsi răspunsul în această carte. Această carte ia structura unui curs introductiv, având ca scop prezentarea principiilor și fundamentelor, metodelor și utilității Analizei Tranzacționale

 

 

Mircea Radu